Alocare bugetară cu mânie proletară.

hqdefault
caption: youtube

Recunosc, nu-mi place să fiu reactiv și să scriu despre subiecte dezbătute pe toate părțile în marea actualitate. De data asta, scrisul rămâne una dintre singurele arme pe care le am la dispoziție pentru a contracara o mare mârșăvie făcută împotriva educației din România.

Ministerul Educației tocmai a tăiat cu forfecuța locurile de la buget și implicit banii aferenți acestor locuri celor mai bine cotate universități din România. A fost mai cu dare de mână însă cu universitățile mai mici, inclusiv cu cea unde domnul ministru Popa a fost rector, Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava, care au fost recompensate cu locuri la buget în plus.

Foarte bine, să sprijine dezvoltarea universităților mai mici și mai puțin performante conform clasamentelor internaționale, dar de ce trebuie să lase Universitatea din București, Univeristatea Babeș-Bolyai și altele fără sute de locuri bugetate?

Ce a stat la baza acestei decizii care stârnește revoltă?

În primul rând, mânia domnului Popa și a șefilor săi pe linie de partid împotriva instituțiilor pe care aceștia nu le controlează, printre acestea regăsindu-se câteva universități din România, tocmai cele care au pierdut multe locuri în viitorul an universitar. Ce coincidență! În România poți număra pe degete instituțiile care nu au șefi numiți politic de PSD . Totul este politizat până-n gât. Evident, nu prea interesează pe nimeni chestia asta. Dar nu asta vreau să abordez în acest articol.

Rațiunile care au stat la baza acestei răzbunări politice prin tăierea fondurilor sunt tipice pentru PSD. E vorba de pedepsirea celor care nu sunt obedienți și care îndrăznesc să critice partidul sau deciziile acestuia, iar aici este de menționat faptul că UB sau UBB au avut poziții critice la adresa guvernării de-a lungul timpului . Cei care se opun, câți or mai fi rămas ei, trebuie distruși prin orice fel, pentru că reprezintă o amenințare. Iar în regimurile ”iliberale” care sunt la modă acum în Europa de Est, opozanții nu trebuie să poată respira liber. Cu această mișcare abilă , domnul Popa le spune ” ciocu mic!” constestatarilor și își fidelizează o parte importantă a mediului universitar care l-a susținut în momente grele, când el era audiat în comisia parlamentară și publicul descoperea că se dușmănește aprig cu limba română.

Dacă vrem însă să ne uităm la această problemă și din alt unghi, univeritățile mari au aici partea lor de vină pentru situația în care au ajuns.

De ce s-au indignat  abia acum când li s-au tăiat banii și locurile? Nu i-am simțit așa de violenți de pildă când vedeau bugetele României și educația nu primea niciodată 6% din PIB, așa cum prevede legea. Chiar dacă universitățile care au ieșit prost din această alocare se consideră nivelul de elită, ele sunt de asemenea afectate de mediocrizarea și într-un final prăbușirea întregului sistem educațional. Oricât ar vrea ei să nu arate asta, chiar și universitățile mari s-au plafonat în unele domenii și trăiesc din amintirea gloriei de altă dată.

Cum s-a ajuns aici? Transformând universitățile mari de stat în niște afaceri, după modelul Spiru Haret, de dragul de a avea cât mai mulți bani din taxele studenților. Practic, deși se disociază vehement de modelul fabricilor de diplome, universitățile mari le-au împrumutat parțial modelul educațional.

Permițând tuturor celor care își pot plăti taxa să intre în Universitate fără să dea un examen și chiar cu medii extrem de mici, inevitabil se observă o depreciere a calității viitorilor absolvenți. Nu o spun cu aversiune față de cei care sunt la taxă, ci doar remarc efectul vizibil al acestei strategii de tip ”politica porților deschise”.

Da, sistemul nostru de învățământ este haotic și îl abandonează pe student în câmpul muncii cu o bătăie pe umăr de tip ”hai că te descurci tu de aici”. Dar problema asta nu poate fi folosită ca justificare pentru o astfel de măsură hazardată și discrimantorie.

Abordarea lui Popa de Robin Hood care ia de la bogați și dă la săraci este populistă și are menirea de a dezbina mediul universitar, asigurându-și însă spatele cu cei pe care i-a recompensat.

Ce studii de impact a făcut ministerul înainte de asemenea decizie? Ce consultare a părților implicate? În baza cărei prognoze a evoluției învătământului s-a decis ce domenii sunt de viitor și ce nu mai este la căutare?

Pur și simplu s-a decis în laboratoarele guvernării că științele umaniste nu sunt în niciun caz viitorul națiunii, în schimb agronomia sau mecanica auto sigur ne vor duce pe culmile prosperității, iar domnul Popa va fi într-o bună zi mândru că a salvat de la înec învățămțântul superior din România susținând frenetic aceste domenii.

În încheiere, stimați studenți din România, nu credeți că ar fi cazul să facem bloc comun împotriva acestor măsuri abuzive, chiar dacă ne afectează direct sau nu, ba poate chiar ne favorizează? E mai bine să vedem doar interesul nostru personal sau să observăm cum generația noastră are de suferit în întregime din cauza unor politruci care dau astfel de directive?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: