Ce fac eu cu facultatea? Ce face ea din mine?

Nici n-ai apucat să faci bine alegerea și deja te gândești dacă nu cumva ți-ai setat o traiectorie greșită în viața. Undeva prin clasa a 11-a am descoperit sociologia, cineva a strecurat-o discret în programa de liceu. Mi-a placut cum sună, ( deși nu știam cu ce se mănâncă și probabil n-aș putea nici acum să dau o definiție exactă) m-am gândit că mi se potrivește și am ajuns în cele din urmă student la sociologie.

Când o cunoștință m-a întrebat ce o să ajung după ce urmez sociologia i-am răspuns sec, sociolog. ”Sociolog? Exclamând el cu ochii dilatați de mirare, păi ăștia sunt doar vreo 3 în România”.

Fiind un domeniu destul de abstract și relativ invizibil în societate, aproape oricine o să lege sociologia de sondajele de opinie prezentate la televiziuni înainte de alegeri. Apoi dat fiind că în general la tv apar doar 2-3 sociologi te poți gândi că tu vei fi al 4-lea. După ce vezi cum se manifestă unii dintre ei și cum dezonorează grav breasla printr-un partizanat evident cu o tabără sau alta , te disociezi în sinea ta de asemenea specimene ( unii dintre ei se iau la bătaie la propriu cu colegii de platou). Nu vreau să fiu genul de sociolog tonomat care reproduce niște banalități aureolate cu aer de mare înțelepciune științifică. Nu vreau să fiu pus în aceeași oală cu Pieleanu și Palada.

Știind că o să fiu incoerent la confruntarea cu întrebarea ” ce o să faci cu sociologia ? „În ce domeniu o să lucrezi?” am încercat să elaborez un răspuns de tip șablon pe care să il scot din joben la nevoie. Sociologia studiază societatea! Dacă încercam să explic prea sumar, părea că nu știu despre ce vorbesc , dacă încercam să mă complic în teorii filosofice deja auzeam  un căscat prelung în timpul conversației. De ce nu m-am dus și eu la ceva mai mainstream?

Mi se pare că societatea a rămas blocată în niște pattern-uri de evoluție în viață moștenite dintr-o altă eră. În comunism știai exact ce utilitate are fiecare facultate și ce vei deveni după absolvirea ei.

Nu era loc de nicio variabilă care să îți schimbe desinul. Acum mediul de lucru s-a diversificat, domeniile de activitate se întrepătrund, iar viața este mai dinamică ca oricând, oamenii au depășit barielele de mentalitate și ajung foarte mulți să treacă dincolo de domeniul de specializare de bază și să descopere că au alte pasiuni pe care le pot transforma în job-uri făcute din plăcere.

Cred că în ziua de astazi prevalează dreptul la alegere a propriului viitor, iar acesta generează o serie de îndoieli și neclarități. Este greu să îți ingrădești propria libertate.

Mulți oameni au creat povești de succes pe domenii în care nu erau calificați dar au profitat de o serie de conjuncturi favorabile și de propria ambiție . Internetul e plin de meme-uri cu personalități ce nu au terminat nici măcar liceul, dar au fondat companii care scriu istorie astăzi ( Steve Jobs, Bill Gates sau Mark Zuckerberg).

Evident, nu e un îndemn la abandon școlar ci doar o exemplificare a faptului că întortochiate sunt căile vieții și că nu facultatea pe care o urmezi este  cel mai relevant aspect din cv-ul tău. 

Lipsa de predictibilitate existențială îi poate bulversa uneori pe cei care au tot timpul nevoie de explicații concrete și de răspunsuri prompte atunci când le vorbești despre viitorul tău.
Mi se pare din ce în ce mai greu să îmi răspund mie și altora la întrebarea” ce ai de gând să faci cu viața ta?” Evident, dacă nu poți oferi ceva concret, vei fi etichetat ca fiind miserupist sau om cu mintea în nori. După un semestru de facultate, incă nu pot da răspunsuri la întrebările esențiale ca cea de mai sus.

Asta se datorează si fenomenului de mimare a mersului la facultate pentru acea foaie de hârtie mult dorită pe care scrie cât de frumos și competent ești. Instituția universității s-a transformat într-o târguire de colț de masă. Dau niște bani, îmi iau diploma, apoi îmi văd de treabă.
Oare asta să fie cheia către o viață previzibilă și integrare rapidă în piața muncii?