Specia ”Baronul”

Foarte interesant de observat procesul prin care opinia publică a fost acomodată cu utilizarea termenului de ”baron” prin intermediul mass-mediei, dat fiind că în spațiul medieval românesc nu exista acest rang nobiliar , ci cel de boier.

Fiecare boier avea feuda și slujitorii săi, denumiți în mai multe feluri: iobagi, șerbi, robi, etc pe care îi exploata după propria voință. Așa se făcea împărțirea puterii în Evul Mediu din spațiul românesc, boierii fiind supușii Domnitorului, dar și cei cu care se consulta în cadrul Divanului.

În anunite părți din Europa Occidentala Baronul era, conform dexonline.ro, un titlu de noblețe (ereditar sau conferit de monarh) ocupând, în ierarhia nobiliară, locul între cavaler și conte.

În perioada modernă, organizarea admnistrativă a unei țări se poate face pe regiuni, județe, landuri sau federații.

Ultima reformă administrativ-teritorială a României a fost realizată în anul 1968, pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, când țara a fost împărțiță în 41 de județe+ Municipiul București. După Revoluția din 1989, în prim planul administrației din România a apărut funcția de Președinte de Consiliu Județean(CJ).

Din acest punct debutează fenomenul ” Baronilor locali”, așa cum aceștia au fost denumiți de către mainstream media, accentuându-se asocierea cu practicile specifice Evului Mediu.

Cine sunt acești baroni? Ce interese au ei? Ce fel de trăsături au în comun și cum au ajuns să joace un rol determinant în noua configurație administrativă post 1989?

Urmărind geneza fenomenului, expresia de baron local datează de la începutul anilor 2000. Sintagma a fost folosită prima dată în ziarul ” Adevărul” subiect fiind fostul președinte al CJ Gorj, Nicolae Mischie, el afirmând că soarta banilor destinați comunelor din județul Gorj stă în pixul său. A doua zi Adevărul titra ” Nicolae Mischie- Baron local”.

”Așa s-a născut conceptul de baroni locali, ca exponenți ai puterii locale absolute și corupte. În timp, noțiunea de „baron local” și-a extins semnificația, devenind un termen peiorativ pentru politicienii care abuzează de prerogativele funcției, fiind în general persoane fără prea multă educație, ce își doresc atenția publică și își afișează averea cu orice ocazie”. Asta găsim pe pagina de wikipedia care dezvoltă un pic conceptul, dar sunt ceva elemente care merită nuanțate.

Pentru ca un anume partid să aibă succes, este nevoie de o strânsă colaborare între ” centru” reprezentat de structurile centrale de guvernare( Guvern, Parlament, Agenții, Instituții) și ” teritoriu ” adică Consiliile Județene și direcțiile din subordinea lor.

În post-comunism relația dintre centru și teritoriu s-a desfășurat după cum urmează: Centrul alocă bani și resurse către teritoriu prin bugetul național, teritoriul se angajează ca în campaniile electorale să producă un număr de voturi cât mai mare astfel încât toată lumea să aibă de câștigat.La schimb pentru efortul depus, teritoriul își plantează clientela în funcțiile cheie de la nivel central și local.

Pe fundamentul acestui târg s-a născut specia baronului, un individ extrem de influent care controlează tot ce mișcă la nivel local, de aici și analogia cu boierul și feuda sa. Baronul este de fapt, cel care stăpânește din toate punctele de vedere( politic, economic, social, instituțional) destinele unui județ.

Precizări importante:

– Baronii nu provin dintr-un singur partid politic.

-Fiecare partid care a fost la un moment dat la putere s-a sprijinit pe o rețea mai mult sau mai puțin dezvoltată de baroni locali.

-Un județ poate avea mai mulți baroni( cazul clasic este Constanța prin tandemul Nicușor Constantinescu& Radu Mazare).

De distribuția baronilor pe județe s-a ocupat atât presa centrală cât și cea locală prin anchete jurnalistice: Le puteți vedea aici și aici. Deși justiția a început în ultimii 10 ani un proces de destructurarea a acestor rețele care acaparaseră în mod ilegal și abuziv resursele locale, operațiunea nu a fost dusă până la capat din varii motive.

Puteți găsi pe internet detalii despre modus-ul operandi al baronilor, despre averile și ilegalitățile comise de aceștia.

După 30 de ani de tranziție, baronii reprezintă o extensie a modelului nedemocratic de concentrare a puterii în mâinile unui grup restrâns de persoane, cu un statut total privilegiat.

Nevoia de reformă administrativă a României este urgentă, dar, din păcate, nu există un consens suficient de larg pentru eliminarea acestui pattern politico-administrativ profund toxic pentru dezvoltarea comunităților locale.