Statul, paralel cu referendumul

Am găsit această poză odioasă pe site-urile de știri și mi s-a părut cea mai elocventă imagine pentru a descrie cârdășia oportunistă dintre unii politicieni și unii preoți care au bătut palma pentru a face împreună reclamă referendumului ce va avea loc pe 6-7 Octombrie direct din Biserică.

Da, înșirați pe o linie paralelă cu altarul, reprezentanții statului laic s-au aseșat la o masă întinsă în biserică ca să le vorbească enoriașilor despre această temă.

De ce 2 zile pentru referendum?  De ce s-a eliminat sistemul electronic anti-fraudă folosit la alegerile legislative din 2016?

Vă mai amintiți scandalul de la alegerile prezidențiale din 2014, atunci când mii de români din diaspora au stat ore în șir la cozi infernale (pe un frig năprasnic pe alocuri) pentru a putea vota? Atunci guvernul condus de Victor Ponta a dat din umeri susținând că nu se poate face nimic pentru a debloca situația și pentru a facilita votul diasporenilor.

Acum însă, când guvernanții au nevoie ca de aer de acel cvorum pentru validare, s-a putut da fără probleme o ordonanță de urgență prin care votul a fost extins pe durata a două zile calendaristice.

Nu voi discuta în cele ce urmează despre opțiuni personale pro sau contra familia tradițională sau familia gay, ci despre contextul și însemnătatea intrinsecă a acestui referendum.

De la început, acest referendum a fost plasat sub auspiciile lipsei de utilitate și  consecințe, dar și sub dorința unui dublu condamnat penal de a se reîncărca politic speculând acest subiect care se bucură de o largă priză a opiniei publice din România și cu care poate deturna atenția de la alte probleme apăsătoare.

”Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți între un bărbat și o femeie, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.”

Pentru această modificare a articolului 48 din Constituție au votat în majoritate senatorii României. Pentru a fi validat, referendumul trebuie să aibă cvorum de 30% din totalul persoanelor cu drept de vot ( aproximativ 5,8 milioane)

Cronologic vorbind, acest articol din Constituție este în vigoare din 1991, de la prima lege fundamentală a României post-decembriste. Oare ce o fi fost în mintea celor care au redactat acest articol din constituție, cât de progresiști și vizionari să fi fost ei încât să se gândească că peste 27 de ani, unii vor interpreta sintagma” între soți” ca pe o ambiguitate ce amenință stabilitatea familiei tradiționale?

Să fi fost ei niște neomarxiști sabotori care au lăsat moștenire această sintagma anti-tradițională? Mira-m-aș.

Deși am auzit argumentul” una este codul civil, alta este Constituția”, nu îmi amintesc vreodată ca cineva să fi dorit modificarea codului civil în forma legalizării căsătoriilor gay. Și dacă acest lucru va fi voit, își imaginează cineva că dacă se va pune în discuție căsătoria gay, ea nu va fi  decisă tot în urma unui referendum care se supune acelorași legi?

Mai departe, ajungem la destinatarii finali ai acestui referendum, alegătorii. Ce opțiuni au ei pe buletinul de vot? Da / Nu sunt de acord cu redefinirea articolului din Constituție.

Mă voi referi în primul rând la cei care intenționează să voteze ”DA”, cel mai probabil susținători fervenți ai familiei tradiționale. Foarte bine, este dreptul lor să susțină acest concept și să voteze cum doresc, nu asta contest aici, dar votul lor și, în fond, tot referendumul în sine este lipsit de orice urmă de raționalitate. Dacă ei cred că prin mersul la urne fac un bine și își susțin cauza, ei bine, în opinia mea, se inșală. Prin demersul lor nu fac absolut nimic. Totul va fi exact ca înainte, iar asta este definiția inutilității.

Citind articolul din constituție care va fi supus votului la referendum se poate deduce că statul nu recunoaște decât familia care este întemeiată pe căsătoria dintre soți.

Nimeni insă nu poate lua dreptul unor oameni care viețuiesc împreună să se auto-intituleze familie. Și dacă va trece referendumul, acești oameni, dacă vor fi întrebați ce reprezintă ei: fie că „ei” sunt două persoane de același sex, fie că sunt 2 concubini , fie că este vorba despre un bătrân singur și câinele său, toți aceștia vor răspunde că din perspectiva lor, întrunesc toate condițiile pentru a reprezenta o familie. Mai vine pe deasupra și Curtea Constituțională care statueză „Relaţia pe care o are un cuplu format din persoane de acelaşi sex intră în sfera noţiunii de ‘viaţă privată’, precum şi a noţiunii de ‘viaţă de familie” printr-o decizie din 27 septembrie 2018.

Mai nou a ieșit la iveală un aspect care i-a buimăcit pe mulți participanți la dezbaterea publică. În momentul de față, incredibil dar adevărat, persoanele homosexuale pot adopta legal copii în România. Cum așa?

Copiii pot fi adoptați și de către o persoană necăsătorită, care dacă întrunește o serie de condiții impuse de lege, poate adopta un copil. Nimeni nu va verifica orientarea sexuală a acelei persoane întrucât nu are legătură cu criteriile de adopție. Așadar o persoană, bărbat sau femeie care este homosexual, poate adopta un copil . Cele două aspecte nu au tangență unul cu celălalt.

Reiau întrebarea pentru potențialii votanți ”da”. Veți schimba această stare de fapt dacă puneți ștampila pe ”da”?

Dacă parlamentarii țineau neaparat să vadă cum se poziționează societeta, se putea face un referendum cu o întrebare din care să rezulte câți cetățeni suștin familia tradițională și câți suștin familia gay, iar majoritatea s-ar fi impus ca în orice democrație. Acel referendum ar fi avut un oarecare sens întrucât am fi aflat care este voința majorității. Dacă o persoană susține familia gay, nu are ce vota la acest referendum, având în vedere că pentru el niciuna din opțiunile de vot nu îl ajută să iși exprime punctul de vedere.

Și totuși referendumul nu a fost scos din mâneca într-un moment întamplător. El se vrea a fi un catalizator electoral pentru creșterea procentelor de încredere în PSD și PNL care au votat pentru organizarea referendumului, dar și pentru BOR.

Fiecare dintre cele 3 entități iși vede interesul, PSD vrea să mai frâneze prăbușirea electorală, PNL vrea să scoată capul din letargia în care băltește, iar biserica prin reprezentanții ei de vârf, cum putea ea să lipsească din această ecuație?

De altfel unii preoți( nu biserica în general, e foarte importantă această mențiune) au știut întotdeauna să se bată pe burtă cu orice regim politic aflat la putere. Nu degeaba pe vremea comunismului multi preoți turnau la securitate iar acum alți preoți fac politică în ”casa domnului” invitând la o masă ”paralelă” cu spatele la altar, o grupare de politicieni fripturiși care au simțit că dăcă vor reuși să se lipească de imaginea familiei tradiționale mai pot câștiga ceva electorat.

Vom vedea pe 6-7 Octombrie dacă au făcut un calcul pragmatic corect sau dacă acțiunea lor a fost în van.

P.S Dacă referendumul va fi validat, parlamentarii îl vor pune în aplicare la pachet cu cel din 2009 privind numărul de 300 de parlamentari sau iși vor aroga cu nesimțire dreptul de a pune în aplicare numai ce le convine lor? La cum îi cunoaștem, categoric răspunsul lor va fi da, sfidând încă o dată alegătorii.