Am avut așteptări prea mari de la tine.

Dezamagirea-in-cuplu-sau-intre-prieteni
foto: tabu.ro

#retrospectivă

Unul din marile păcate ale societăților, în special al celor din zona estică a Europei este crezul că sunt binecuvântate (ceva imi spune că are și biserica implicații aici), iar atunci când lucrurile merg într-o direcție greșită, va interveni o forță divină și le va salva de pe marginea prăpastiei.

Henț! Doar noi ne putem salva, punând intrebările care contează si influențând direcțiile de evoluție ale mediului în care trăim.

Am avut așteptări că România o să devină o economie de top pentru că , nu-i așa, munții nostri aur poartă , aveam un colos industrial moștenit de la comunism, eram frumoși și liberi aveam tot ce ne trebuie ca să fim a nu știu câta putere economică a Europei. Nu a fost suficient! În acest fel s-au prăbușit speranțele ca un joc de domino și așa se poate explica lipsa oricărei speranțe într-un viitor mai bun, efectul de bomerang al așteptărilor neîmplinite de ani și ani ce răbufnește în prezent. Am crezut că putem face totul, dar nu am făcut mai nimic.

Doar pentru că avem impresia că suntem speciali si aflați sub aripa protectoare a cuiva imaginar nu e suficient pentru ca problemele să se rezolve din inerție. Trebuie să punem câteva întrebări cheie. De ce nu merge economia bine? Pe ce ne-am bazat când am crezut că va merge bine? De ce suntem așa surprinsi de acest eșec?

Pentru că am avut așteptări mari și nefondate pe realitate, ci pe ideea că suntem speciali. Tendința de a crede că merităm ceva ca pe un dat ne afundă și mai tare în nisipul mișcător ce ilustrează deficiențele societății contemporane.

De ce ne suparam când nu se fac autostrazi? Pentru că am crezut că le merităm deoarece suntem mai speciali ca alții si că se vor construi singure. De ce nu ne-am indignat când am văzut ani de zile că nu se face niciun drum, nicio cale ferată și niciun kilometru autostradă? Meh, lasă ca se fac și singure până la urmă, noi doar trebuie să ne lăsam purtați de gând și de această forță miraculoasă ca în niște pași de vals.

Este bine să ai așteptări mari și dorințe de dezvoltare pe termen lung pentru a da un scop activităților tale și a-ți impune anumite obiective palpabile, dar în același timp decepția va fi mai puternică la impactul cu realitatea în forma ei brută. Ce poți face este să tragi cu dinții de dorințele tale, să lupți în continuare ca generația ta să modeleze așteptările legate de viitor către o formă mai convergentă cu realitatea de la firul ierbii.

O dată în plus am învătaț că replicile de genul „lasă că se rezolvă de la sine” nu au nicio bază reală și că sunt doar emanația unei gândiri leneșe ce nu vrea să pună osul la treabă. Cu toate acestea, care ar mai fi farmecul daca s-ar satisface toate doleanțele pocnind din degete? Pentru ca așeptările să se concretizeze e nevoie de tenacitate și răbdare.

Partea cea mai frumoasa a vieții în opinia mea este în primul rând drumul alambicat către atingerea unui obiectiv, iar mai apoi beneficiile în sine ale atingerii obiectivului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: